Am primit ieri aceasta scrisoare digitala. Va invit a-i da curs citirii, apoi comentariilor:
“Va scriu aceste “3” randuri de mail aflandu-ma in afara fenomenului ce il reprezinta Cassa Loco dar totusi profund indignat de incercare dvs de satira la adresa societatii “ce merge la mall”.
In primul rand asta nu e o tema sociala si nici ceva extrem de amuzant (nenea Iancu v-ar da nota 2 la satira sociala).
In al doilea rand tin sa va atrag atentia de prezenta unui exemplar deloc rar in mediul urban actual, exemplar numit taranul de oras. Sunt constient ca stiti fenomenul, dar totusi sunt uimit ca insistati cu “umorul” sardonic asupra celor ce dupa parerea dvs sunt predominant lipsiti de educatie si merita a primi aceste versuri acide (Cassa Loco-La mall), cei “de la tara”.
Pe viitor as sugera mai multa acuratete in alegerea victimelor glumelor dvs, iar “discriminarea” umoristica as recomanda sa o faceti nu pe clase sau medii sociale ci “punand punctul pe i”.
Sincer, consider ca a fi finalisti este cu adevarat important. Mai important decat o nominalizare la orice concurs muzical romanesc.. Adevarul e in online!
Sunt momente in viata cand fie faci pauza, fie iti tragi suflu, fie tragi linie si calculezi (sau recalculezi):
Eu, in momentu asta trag linie peste 2009 si vb despre el fara stres. Pentru mine – Cosmin, 2009 a insemnat lehamite! Lehamite de muzica romaneasca, de mediu, de stresul cotidian, de asa-zisa viata de “vedeta”. Fuck vedetele, iar daca sunt una dintre ele, fuck me too!
Nu fac nimic din ceea ce am facut, pentru a fi cunoscut, recunoscut sau pentru a aparea la una-doua televiziuni. Fac pentru ca simt! Ma simt bine pe scena, in pielea mea cand imi cant versurile pana la ragusire, cand ascult beat-uri noi sau cand ma saluta oameni normali pe strada. Mi-e frica de ridicol si incerc sa il miros la fiecare pas. Prefer capu plecat, chiar daca uneori ar trebui sa stai drept, nah, ca sa nu te cocosezi.
Zilnic sunt persoane care ma intreaba unde am disparut. De ce nu suntem la tv, de ce nu ne aud la radio.. Cred ca multi dintre voi si-au pus intrebarile astea. Ca sa raspund simplu, suntem tot acolo, doar ca drumu pana la noi e mai anevoios. In 2001 era o televiziune muzicala, 30 de artisti romani, iar caseta audio era la moda! Acu sunt 30 de televiziuni romanesti, sute de formatii, iar supermarketul de “vedete” e ultra plin de marfa! De ce nu aparem pe la tv asa des? Unde sa apar? Intre brailence sexy si Nikite inviate in direct? La brat cu sora Columbencei sau intr-un tomberon otevistic, doar pentru ca acolo e audienta? No way Hose! Nu ma regasesc in ceea ce e la tv, asadar, n-o sa apar 😉 pam-pam!
Ca$$a Loco e tot aici, doar ca va trebui sa dai un goagal pentru asta 😉
Ce facem? Muncim.. Ne jucam! Ne simtim bine! Producem muzica de drag! Creeam! Ne hranim sufletul!
Citeam niste comentarii aduse pieselor noastre via youtube.. Foarte dragute si onorante. Insa am sesizat un lucru. Tinerii nu mai cred in puterea omului de a creea. De a spune si sesiza niste lucruri fara sa fie ajutat. “Cat or fi tras astia pe nas ca sa scrie asta..” Omu e in stare de multe si fara solutii chimice 😉 You can trust me! Trebuie doar sa crezi si sa vrei asta! POate pentru unii e mai greu. Pacat de dansii!
Asadar, Ca$$a Loco se orienteaza spre cai directe si mult mai simple de comunicare. N-ai sa mai vrei sa cumperi cd-ul din benzinarie, din moment ce iti voi spune pe FB, via twitter ca suntem alive si competenti (inca). O sa te lasam sa vezi, asculti si poate, sa iti dai cu parerea despre.
Pana una-alta, iata una dintre piesele mele preferate. Am scris-o si prestat-o anul trecut, n-am lansato insa. V-o facem cadou! Luati-va tot timpul din lume, because ca ticaitul ceasului e egal pentru toti.
Castro, sora mai mica a lui Fidel si Raul Castro a lucrat pentru CIA in Cuba??!
Juanita Castro, sora mai mica a lui Fidel si Raul Castro sustine in memoriile sale publicate recent in Statele Unite, in colaborare cu ziarista mexicana María Antonieta Collins ca a lucrat pentru Agentia Centrala de Informatii a SUA, “CIA” in Cuba pana in 1964, an in care a parasit insula.
Intr-un interviu difuzat ieri de canalul de televiziune Univision, sora mai mica a lui Fidel si respectiv Raul Castro, care in perioada premergatoare triumfului revolutiei, adica pana in 1959 strangea fonduri pentru guerilla, a explicat motivele nemultumirii sale o data ce fratele mai mare, Fidel a preluat puterea.
Juanita Castro, astazi in varsta de 76 de ani, a patra din cei sapte copii ai familiei Castro a pastrat tacerea in ultimii 40 de ani, insa a marturisit ca procesele organizate in Cuba dupa preluarea puterii de catre Fidel, dar si simulacrul de proces in care a fost implicat Generalul Ochoa, eroul de la Cuito Canavale si alte figuri din Cuba revolutionara au motivat distantarea fata fratii ei. Doamna Juanita sustine ca “in Cuba principala ei misiune era sa-i asucnda si sa-i ajute pe cei persecutati de catre fratii ei, in prima decada a anilor ‘60”.
Cartea “Fratii mei Fidel si Raul: Istoria secreta”, este rezultatul multor ani, pe parcursul carora Juanita Castro a conversat despre viata ei si anii petrecuti in exil cu ziarista mexicana si prietena ei apropiata María Antonieta Collins, iar canalul de televisiune Univision, urmeaza sa prezinte de-alungul mai multoir episoade in exclusivitate seria de interviuri inregistrate cu sora Sefului Statului cubanez.
Presa sustine ca Juanita Castro ar fi avut cartea pregatita in urma cu zece ani, insa nici ea si nici ziarista mexicana Collins nu au dorit s-o publice pana astazi.
Juana de la Caridad (Juanita) Castro Ruz s-a nascut pe 6 mai 1933 in localitatea Birán, Cuba, in apropiere de Mayarí, astazi Provincia Holguín si a parasit definitiv Cuba in 1964. Astazi traieste la Miami si pana in acest moment s-a mentinut departe de presa.
Pana ce a iesit la pensie a lucrat in farmacia proprie, fiind de profesie farmacista.
Este singura dintre cei 7 copii ai lui Ángel Castro si ai Linei Ruz care traieste in Statele Unite, sora ei Emma locuieste in Mexic, iar ceilalti frati Ángela, Ramón si cea mai mica, Agustina locuiesc in prezent in Cuba.
Agentia spaniola de presa EFE a prezentat in 2006 un scurt material despre Juana, material in care se face referirte si la faptul ca aceasta nu ar mai fi luat legatura cu Fidel de la plecarea sa definitiva de la Havana, in 1964.
Fame tour, turneul in care Hi-q, trupa ce si-a schimbat numele pentru piata canadiana, in Kanye West, nu se mai tine. Imi pare atat de rau incat ma duc pana la dush sa imi spal lacrimile..
Apo traiasca Lil Wayne, stilu lansat de ailalti cu pachetele de muschi, de peste ocean, traiasca micu mozart’s brother King Julian Gil Green wannabe.. (sunt prea confuz?)
Eu: am o intrebare, poate ma ajuti tu sa inteleg. Daca ai trecut prin faza asta…
K.L: spune, incerc
Eu: de ce oamenii schimba numerele de telefon, ca uneori nu mai inteleg 🙂
KL: :))
KL: e simplu. Sunt mai multe motive. Daca o fata are un in interes, in primul rand, iti va da numarul de telefon fara discutie. Nu stii niciodata cand ai nevoie de X sau Y sa te ajute :)) Apoi, daca plac un baiat, normal, ii dau numarul de telefon insa na, se intampla mai rar plus ca sunt tanara, acum am alte prioritati 😀 Si mai sunt doua variante: dai numarul doar sa scapi insa clar nu raspunzi niciodata sau il dai intentionat gresit.
Eu: hmmm! Now I understand! :)))
K.L: da. Asta e, na…
Viitorul patriei suna “extrem” de bine! :))
UPDATE: am gasit intamplator pe blogul domnisoarei Raluxa un post foarte simpatic. In speranta ca nu ma da in judecata ca am preluat fara acord pun aici o parte, continuarea urmand sa o cititi chiar la ea pe pagina. Oricum… Nu e de bine! :)) Glumeeeeam! 😀
Poate e adevărat că femeilor le plac prototipurile de bad boy, dar eu una mi-am servit porţia şi am învăţat să te apreciez. Nu mă mai impresionează tipii care nu sună a doua zi după o întâlnire, care răspund la telefon o dată da o dată ba, cu care nu ştiu niciodată dacă am o relaţie sau doar o aventură, care invocă la tot pasul teama de angajament sau îşi identifică viaţa sentimentală cu jongleriile cu agenda telefonică.
Cu toate astea, se pare că băieţii răi câştigă mai uşor fetele. Iar tu, drăguţ, sufletist şi dornic de angajament cum eşti, ar trebui să te întrebi de ce. Şi să încerci să înveţi de la ei câteva lecţii importante ca să pot rămâne cu tine.
Te rog, lasă-mă să-mi fie dor de tine. Măcar uneori lasă-mă să te sun eu prima pe ziua respectivă. Sau să îţi cer să ne întâlnim. Sau să te caut în lista de messenger. Refuză-mă din când în când (nu des!) pentru că îmi place să te ştiu ocupat. Dacă nu eşti evaziv în privinţa refuzului şi formulezi clar motivul care te împiedică să te vezi cu mine nu mă voi supăra, iar anticiparea revederii va fi cu atât mai plăcută.
Învaţă să îmi spui NU. Dacă îmi faci mereu pe plac o să mă plictisesc uşor de tine şi de ce ai să îmi oferi. Am nevoie de o provocare, vreau să ştiu ca ai propriile gusturi şi criterii după care te ghidezi în viaţă. Nu putem să mergem mereu în barurile pe care le aleg eu, să ascultăm muzica mea preferată sau să vedem filmele care îmi plac mie. Pentru asta există prietenele – pentru tine vreau să fac şi compromisuri din când în când, oferă-mi ocazia.
Juanita Castro, sora mai mica a lui Fidel si Raul Castro sustine in memoriile sale publicate recent in Statele Unite, in colaborare cu ziarista mexicana María Antonieta Collins ca a lucrat pentru Agentia Centrala de Informatii a SUA, “CIA” in Cuba pana in 1964, an in care a parasit insula.
