Poate e adevărat că femeilor le plac prototipurile de bad boy, dar eu una mi-am servit porţia şi am învăţat să te apreciez. Nu mă mai impresionează tipii care nu sună a doua zi după o întâlnire, care răspund la telefon o dată da o dată ba, cu care nu ştiu niciodată dacă am o relaţie sau doar o aventură, care invocă la tot pasul teama de angajament sau îşi identifică viaţa sentimentală cu jongleriile cu agenda telefonică.

Cu toate astea, se pare că băieţii răi câştigă mai uşor fetele. Iar tu, drăguţ, sufletist şi dornic de angajament cum eşti, ar trebui să te întrebi de ce. Şi să încerci să înveţi de la ei câteva lecţii importante ca să pot rămâne cu tine.

Te rog, lasă-mă să-mi fie dor de tine. Măcar uneori lasă-mă să te sun eu prima pe ziua respectivă. Sau să îţi cer să ne întâlnim. Sau să te caut în lista de messenger. Refuză-mă din când în când (nu des!) pentru că îmi place să te ştiu ocupat. Dacă nu eşti evaziv în privinţa refuzului şi formulezi clar motivul care te împiedică să te vezi cu mine nu mă voi supăra, iar anticiparea revederii va fi cu atât mai plăcută.

Învaţă să îmi spui NU. Dacă îmi faci mereu pe plac o să mă plictisesc uşor de tine şi de ce ai să îmi oferi. Am nevoie de o provocare, vreau să ştiu ca ai propriile gusturi şi criterii după care te ghidezi în viaţă. Nu putem să mergem mereu în barurile pe care le aleg eu, să ascultăm muzica mea preferată sau să vedem filmele care îmi plac mie. Pentru asta există prietenele - pentru tine vreau să fac şi compromisuri din când în când, oferă-mi ocazia.

Continuare